Atunci când începi să visezi încep să-ţi creasca aripi..visând şi iar visând înveţi să zbori..cu ajutorul EI ajungi până în al nouălea cer şi începi să inţelegi cum este să păşeşti pe nori fără frică,fără griji,fără să vezi..
Şi când eşti cel mai sus,norii parcă încep să se şteargă şi realitatea îţi taie aripile..şi te prăbuşeşti in mijlocul unui infern ce poartă numele de "lume"..şi astfel devii iar prada monotoniei de zi cu zi şi sentimentul singurătaţii pune iar stăpânire pe gândurile tale,pe fiinţa ta,pe tine..şi tot ce mai poţi face este sa zâmbeşti cu o lacrimă..şi să priveşti cu neîncredere spre viitor prin prisma trecutului..sperând şi sperând că..
No comments:
Post a Comment