prieten nu iti este cel ce iti spune mereu ca ai facut bine,prieten nu iti este cel ce mereu te lauda,prieten nu iti este cel ce mereu te ridica in slavi,prieten nu iti este cel ce mereu e de acord cu tine,prieten nu iti este cel ce iti face complimente mereu...prieten iti este cel ce te critica si atentioneaza cand ai gresit,prieten iti este cel ce iti spune in fata si direct,prieten iti este cel ce te ajuta oricand,oricat de greu i-ar fi lui,prieten iti este cel ce se sacrifica pentru tine,prieten iti este cel ce se afla mereu aporoape de tine,indiferent cat de departe ar fi,cel ce atunci cand tie iti este greu lasa "situatia" lui si te ajuta pe tine...
Dar cine mai face asta in ziua de azi cand,cel mai bun prieten se dovedeste a fi cel mai mare dusman al tau.......
Wednesday 19 November 2008
Thursday 13 November 2008
Te Iubesc , Iarta-ma , Prietenie , Respect.....
"Te Iubesc","Iarta-ma","Prietenie","Respect"...cele mai importante cuvinte,cele mai valoroase cuvinte pe care le poate cunoaste omul...
Cuvantul este cea mai puternica arma a omului.Cuvantul este cea mai distrugatoare arma a omului.Cuvantul...ceea ce ne doesebeste de celelalte fiinte.Cuvantul...ceea ce ne face cele mai "superioare" vietuitoare.Cuvantul...instrumentul ce nu de multi este stapanit bine,dar toti il folosesc.Cuvantul...ceea ce ne face cele mai joasnice fiinte pentru ca ne folosim de el pentru a obtine absolut orice in loc sa profitam de acest avantaj si sa-l exploatam la maxim pentru binele nostru al tuturor...
Cati nu zic "TE IUBESC" in ziua de azi,ba chiar si dupa o zi "Stii...deja simt ca TE IUBESC!" In ziua de astazi s-a pierdut adevarata semnificatie a acestui cuvant a carui sens,a carei valoare inestimabila nu mai este apreciata asa cum ar trebui... De fapt "omul" din ziua de azi arunca "te iubesc" peste tot,la oricine,la toti,cu o usurinta de neimaginat...nestiind insa ca poate pentru ceilalti acest cuvant inseamna poate mai mult decat crede el. In general este spus pentru a obtine mai usor ceva,pentru a obtine asa zisa incredere si daruire totala,este spus cica pentru "a arata" ca iubesti...nestiind ca dragostea este sentimentul care are cele mai multe moduri de exprimare,de a se arata,de a se demonstra si ca doar simplele cuvinte nu sunt de ajuns (cel putin pentru cei destepti). El (omul) crede ca,cu "Te iubesc" ajunge mai repede in pat,ajunge mai repede sa fie apreciat,ajunge mai repede la inima,ajunge mai repede unde si-a dorit. Ah,si sa nu mai adaug ca spune "Te iubesc" chiar si la 2 persoane in acelasi timp... Unii (majoritatea) se joaca si arunca "Te iubesc" cu prima ocazie,nestiind ca fiecare "Te iubesc" spus aiurea nu face nimic altceva decat ca aceste doua cuvinte sa isi piarda din credinta,din valoare,din adevar,din sens... Sau poate nestiind ce inseamna cu adevarat "Te iubesc" si/sau a iubi confunda atractia fizica cu dragostea...si datorita unor astfel de specimene incapabile,oamenii vor incepe sa creada din ce in ce mai putin in "Te iubesc"....asa cum,in zilele noastre se crede ca dragostea adevarata nu exista,fericirea absoluta nu exista. De unde dragoste si fericire adevarata cand lumea ofera numai ura,invidie,rautate,falsitate...intalnesti peste tot numai oameni cu 10 fetze,afli ca cei mai mari dusmani ii ai printre cei mai buni prieteni,numai oameni meniti sa-ti provoace suferinta...cum sa culegi macar o farama de bunatate de pe un teren ce a fost cultivat cu rautate? Rautate ce a sufocat si sufoca orice firicel mai rasarit de bunatate... Cum sa mai speri intr-o lume care nu iti ofera nici macar posibilitatea de a face un pas fara sa calci intr-o capcana? Dar...sa revin la "Te iubesc" ca am cam deviat. Eu stiam ca spui "Te iubesc" atunci cand simti cu adevarat asta,cand esti sigur de ceea ce simti,ca respectiva/respectivul este de fapt tot ce iti doresti si impartasesti pentru ea/el sentimente pe care nu stii cum sa le transformi in cuvinte,pur si simplu simti ca plutesti cand esti in preajma ei/lui,pur si simplu nimic altceva nu mai conteaza cand esti cu ea/el,pur si simplu te simti cel mai fericit din lume...simti ca tremuri,inima isi mareste ritmul de batai de fiecare data cand o/il vezi,genunchii ti se inmoaie de emotii,visezi cu ochii deschisi ba chiar orice defect al persoanei iubite devine inexistent...atunci,pentru ca nu ai cuvinte sa exprimi toate astea cat mai bine,atunci TREBUIE sa spui "TE IUBESC"...Si abia atunci simti cum parca toate astea au disprut si s-au transformat intr-o vorba,o vorba ce ajunge la inima iubitului/iubitei si o alinta,o incalzeste,uneori o face sa si planga de bucurie...abia atunci iti dai seama cat de puternice,cat de sincere si cat de mult pot valora aceste doua cuvinte "Te Iubesc!" Dar cine sa mai simta asa ceva in ziua noastra,cand totul se bazeaza pe bani,sex si interese? Cine mai are nevoie de dragoste pe cand poti sta cu cineva cu bani,ii zici "Te iubesc" si nu duci lipsa de nimic? Cine mai are nevoie de dragoste cand,poti sa ii zici "Te iubesc" si imediat se culca cu tine (uneori chiar si fara sa fii nevoit sa i le rostesti,doar ii dai de inteles,cik...)? Cine mai are nevoie de dragoste cand,poti sa ii zici "Te iubesc" si ai asigurata o viata usoara fara nici o problema,o cariera buna,etc,etc ?
Sufletul omului fuge si va alerga mereu dupa implinire,cunoastere(adevar) si dragoste... si daca la inceput ii era destul de usor sa-si gaseasca un sens,sa-si atinga implinirea,acum ii este si mai usor (avand din ce in ce mai multe posibilitati,alternative,ajutoare)astfel reusind sa cunoasca destul de multe,si reusind mereu sa isi largeasca mereu vastele cunostiintele (Oricum un lucru este cert,niciodata nu va fi suficient si mereu va alerga,va dori sa stie mai mult,sa cunoasca mai mult,sa inteleaga mai mult,ba chiar sa stie totul)Si totusi...sufletului...nu ia fost niciodata usor sa atinga dragostea...si ii va fi din ce in ce mai greu...si utilizarea inadecvata a acestor doua cuvinte este factorul principal care duce la aceasta departare a sulfetului de a cunoaste dragostea adevarata,utiliziarea lor ca pe "buna ziua" dau aceasta valoare scazuta a cuvintelor "Te Iubesc",valoare pe care cu cat omul merge inainte,cu atat o pierde si mai mult,cu cat merge inainte cu atat se departeaza de ce inseamna ele cu adevarat... Si se ajunge ca cineva sa spuna ,,Te Iubesc,, din toata inima,dar sa nu fie crezut,sa fie tratat ca ceilalti...si atunci,oare,acea persoana cum se va simtzi,ce va zice? "De ce eu? De ce nu ma crede? De ce? Sunt sincer,corect,zic ce simt,nu mi.e teama de ce simt si ce primesc in schimb? Sunt luat peste picior,se profita de mine? Ce rost mai are? De ce sa mai fiu asa? Ca sa plang,ca sa sufar ca un prost/a?" Si uite asa trece si el de partea cealalta,de partea celor ce se joaca cu aceste cuvinte... Putini sunt cei ce raman asa cum sunt,ce raman neschimbati,ce raman neatinsi indiferent de cum sunt tratati,cum sunt vazuti,cum sunt apreciati pt ceea ce simt sau cum se comporta cei pentru care impartasesc aces sentiment..dar numai ei stiu cat sufera,cat ii doare pentru ca sunt....diferiti,pentru ca ei sunt sinceri...sunt cum ar trebui sa fie ceilalti,dar ceilaltzi nu sunt nici pe de parte asa. In ziua de azi esti luat peste picior,esti luat in ras,in batjocora daca esti "diferit" de ei,daca esti romantic,daca doresti sa iubesti cu adevarat,daca nu vrei de la o fata doar sex,daca ....daca nu esti si tu ca ei,adik "a player" in jocul acesta cu dragostea...
Cati au zis "IARTA-MA" din tot sufletul,sau,mai bine zis,cati mai spun "Iarta-ma" din tot sufletul? Acesta este de asemenea aruncat la orice pas,spus cu o simplitate enorma desi ei nu iarta nici macar jumatate...si totusi...de ce spun oamenii "Iarta-ma"? Da,adevarata putere a omului este aceea de a ierta,de a uita,de a sterge cu burutele anumite greseli care au fost facute cu sau fara intentie. Si e un lucru mare sa ierti,sa potzi ierta orice lucru,orice fapt,orice greseala...dar asta implica automat (parerea mea) si cat de sincer e zis acel "Iarta-ma"...si daca e zis macar sa fie zis cu regrete,cu parere de rau,cu capul aplecat si binenteles sa fie zis cu gandul de a nu se mai repeta acea greseala... Dar cati mai zic "Iarta-ma" asa cum ar trebui zis? Cati mai zic "Iarta-ma" pentru ca asta simt,nu pentru a avea beneficii sau mai stiu eu ce castiguri de pe urma lui? De asemenea sunt multi care nu zic deloc "Iarta-ma" ca nah,ei nu se umilesc cerandu-si scuze,nu au nevoie de iertarea nimanui. Dar eu zic ca,o data ce ai gresit,macar "sa te umilesti" zicand "Iarta-ma" merita. Cu toate astea,eu nu consider "Iarta-ma" o umilinta ci o parere de rau,arata regretul pentru greseala facuta si de asemenea arata dorinta de indreptare,de a nu mai gresi.
Si iarasi, valoarea acestui cuvant se indeparteaza de adevarata sa semnificatie...devenind utilizat precum "buna ziua"... Macar,e bine ca inca sunt multi care cred in "Iarta-ma" si asteapta un "Iarta-ma",desi sunt constienti ca poate nu e sincer,sau este spus cu un interes...bine ca mai sunt multi pentru care acest cuvant mai are o semnificatzie si sper,daca nu sa se mareasca numarul acestor persoane (pentru ca cei ce gresesc sunt din ce in ce mai multi),macar sa ramana acelasi pentru ca "Iarta-ma" sa mai valoreze ceva,sa mai insemne ceva...
"PRIETENIE"...si as incepe asta cu o afirmatie: "prieten nu iti este cel ce iti spune mereu ca ai facut bine,prieten nu iti este cel ce mereu te lauda,prieten nu iti este cel ce mereu te ridica in slavi,prieten nu iti este cel ce mereu e de acord cu tine,prieten nu iti este cel ce iti face complimente mereu...prieten iti este cel ce te critica si atentioneaza cand ai gresit,prieten iti este cel ce iti spune in fata si direct,prieten iti este cel ce te ajuta oricand,oricat de greu i-ar fi lui,prieten iti este cel ce se sacrifica pentru tine,prieten iti este cel ce se afla mereu aporoape de tine,indiferent cat de departe ar fi..." Aici,la acest subiect,cred ca ar fi de scris nu numai 3 randuri,nu un blog,nu 100 de blog.uri...de fapt nici toata hartia din lume nu ar ajunge pentru a scrie despre "prietenie" si eu personal cred ca prietenia e mai importanta ca iubirea pentru ca un prieten adevarat nu ar trebui sa te lase niciodata,pe cand iubitul... Si apoi,cand te certzi cu iubitul/a,cu cine vorbesti? Cu prietena/ul,nu? Dar de asemenea prietenia se dovedeste a fi cel mai dificil "sentiment",si uneori cel mai bun prieten se dovedeste a fi cel mai de temut si mare inamic...cred ca ati mai auzit "Apara.ma Doamne de prieteni,ca de dusmani ma apar si singur" si in ziua de azi aceasta zicala parca isi are rostul din ce in ce mai mult...dar sfatul meu este ca,daca ati fost tradati,daca ati fost pacaliti,daca ati fost distrusi..sa nu va lasati,sa nu incetati sa oferiti incredere,sa oferiti sansa si altor persoane sa va devina prieteni,sa oferiti iarasi acest sentiment,desi va fi foarte greu o data ce v-ati ars,dar...incet,incet...oferiti si asa vedeti iar cine merita increderea,prietenia voastra pentru ca veti fi rasplatiti pentru increderea oferita,si oricum,orice ar fi,nevoie de un prieten ai intotdeauna. Dar...AVETI GRIJA,MARE GRIJA!!!
Eu zic ca temelia prieteniei este de fapt increderea,si ca nu exista prietenie fara incredere...automat cand zici prieten se intelege de la sine ca ai incredere in el/ea...dar cu timpul se va ajunge ca prietenia sa nu mai fie asa usor de acordat,iar increderea poate sa nu mai fie oferita deloc si nimanui decat insasi propriei persoane. Asa ca aveti grija si nu va jucati cu focul ca ramaneti fara oxigen...si mai tarziu veti cauta si cea mai mica gura de oxigen,dar nu o veti gasi...si fara oxigen "te sufoci"... Si totusi,de ce sa nu sufocam noi focul (falsa prietenie) si sa lasam oxigenul (speranta) sa ne inconjoare? Caci,de multe ori asta este tot ce ne mai ramane,o speranta,un vis,o dorinta...
"RESPECTUL" este de fapt cheia societatii,motorul societatii...si din fericire inca mai pluteste asa ceva,mai exista respect...desi si acesta tinde spre diminuare,dar mai are mult drum pana sa dispara (zic eu). Practic respectul poate fi considerat si o forma de sustinere a pacii: "respecta-i pe toti,dar nu astepta sa fii respectat". "Respectul" fata de ceilalti nu arata stima sau parerea ta despre o persoana,nu arata politete,nu arata grandetea,nu arata importanta...ci arata respectul tau pentru tine insuti,si,daca te respectzi pe tine,ii vei respecta si pe ceilalti. Si sa nu uitam ca “Respectul” fata de tine insuti este poate cel mai vital lucru pentru un om....si este ,poate,acel avant,acel curaj,acel ajutor de care ai nevoie,acel impuls ce care sa ai nevoie si care te determina (alaturi de increderea in sine) sa faci un pas important in viata,poti sa ajungi sa nu mai ai absolut nimic,dar daca ti-a ramas respectul sa stii ca esti un om mare...
Exista mai multe forme de respect,dar cea mai importanta (zic eu) este fata de parinti...si cred ca daca nu iti respecti nici macar parintii,atunci poti considera ca esti un nimeni,un om egal cu zero,un oridar/a. Degeaba ai respect pentru ceilalti daca nu ai pentru parintzi...si apoi,cum ai putea sa nu respecti persoanele care te iubesc cu adevarat,care iti vor binele,persoanele care te-au crescut,persoanele care ti-au fost alaturi mereu,persoanele care te-au ajutat mereu...persoanele care ti-au daruit viata,care ti-au dat rasuflarea...macar respectul tau il merita pentru toate aceastea,pentru sacrificiile lor,pentru ca ti.au dat nastere si te-au iubit mereu neconditionat,nimic altceva,dar macar respect...
“Respectul” mai este si unul din lucrurile care te vor ajuta mult in viata profesionala,dar nu numai...chiar si pe plan personal,si itzi va da cu siguranta o multime de ocazii,de sanse. Consider ca respectul este esential in formarea,in conturarea unei personalitati...si este diferit,unic si individual de la om la om...de aceea trebuie sa oferim cat mai mult respect,pentru a putea astepta respect si poate a aspira la respect,ba chiar pentru a impune un respect(respectul celorlaltzi fatza de tine,respectul societatzii fatza de tine).
Iarasi, un anumit respect ar trebui sa il avem fatza de persoanele in varsta,cu toate ca uniii abereaza,fie zic lucruri care pe timul lor erau cum erau,unii poate sunt depasiti,unii poate doar se baga in seama,etc,etc...dar macar pentru varsta lor trebuie sa plecam capul si sa tacem...desi nu tinem cont de ce zic eu,nu-i bagam in seama... Sa nu uitam ca la un moment dat asa vom ajunge si noi,si nu cred ca tie iti va convine ca un mucos de 20 de ani sa-ti zica "Mosule,nu ai treaba? Du-te mah acasa ca poate te cauta moartea" sau lucruri de genul asta. Dar repet,din fericire mai exista respect si ma bucur ca pot spune asta.
In incheierea blog.ului ce sa zic decat ca...poate ar mai fi multe de zis,si as fi zis mai multe si poate voi mai completa daca imi vor mai veni idei. Dar am vrut totusi sa fac rezumatul rezumatului la ce se putea zice,si asta pentru a nu plictisi.Totusi cred ca am zis esenta si acum sper sa se intzeleaga ce am vrut sa spun. Iarasi imi cer scuze pentru greselile de ortografie,sau incurcari de litere,etc. dar e tarziu,sunt cam obosit...si am dorit sa.l termin de scris.
Cuvantul este cea mai puternica arma a omului.Cuvantul este cea mai distrugatoare arma a omului.Cuvantul...ceea ce ne doesebeste de celelalte fiinte.Cuvantul...ceea ce ne face cele mai "superioare" vietuitoare.Cuvantul...instrumentul ce nu de multi este stapanit bine,dar toti il folosesc.Cuvantul...ceea ce ne face cele mai joasnice fiinte pentru ca ne folosim de el pentru a obtine absolut orice in loc sa profitam de acest avantaj si sa-l exploatam la maxim pentru binele nostru al tuturor...
Cati nu zic "TE IUBESC" in ziua de azi,ba chiar si dupa o zi "Stii...deja simt ca TE IUBESC!" In ziua de astazi s-a pierdut adevarata semnificatie a acestui cuvant a carui sens,a carei valoare inestimabila nu mai este apreciata asa cum ar trebui... De fapt "omul" din ziua de azi arunca "te iubesc" peste tot,la oricine,la toti,cu o usurinta de neimaginat...nestiind insa ca poate pentru ceilalti acest cuvant inseamna poate mai mult decat crede el. In general este spus pentru a obtine mai usor ceva,pentru a obtine asa zisa incredere si daruire totala,este spus cica pentru "a arata" ca iubesti...nestiind ca dragostea este sentimentul care are cele mai multe moduri de exprimare,de a se arata,de a se demonstra si ca doar simplele cuvinte nu sunt de ajuns (cel putin pentru cei destepti). El (omul) crede ca,cu "Te iubesc" ajunge mai repede in pat,ajunge mai repede sa fie apreciat,ajunge mai repede la inima,ajunge mai repede unde si-a dorit. Ah,si sa nu mai adaug ca spune "Te iubesc" chiar si la 2 persoane in acelasi timp... Unii (majoritatea) se joaca si arunca "Te iubesc" cu prima ocazie,nestiind ca fiecare "Te iubesc" spus aiurea nu face nimic altceva decat ca aceste doua cuvinte sa isi piarda din credinta,din valoare,din adevar,din sens... Sau poate nestiind ce inseamna cu adevarat "Te iubesc" si/sau a iubi confunda atractia fizica cu dragostea...si datorita unor astfel de specimene incapabile,oamenii vor incepe sa creada din ce in ce mai putin in "Te iubesc"....asa cum,in zilele noastre se crede ca dragostea adevarata nu exista,fericirea absoluta nu exista. De unde dragoste si fericire adevarata cand lumea ofera numai ura,invidie,rautate,falsitate...intalnesti peste tot numai oameni cu 10 fetze,afli ca cei mai mari dusmani ii ai printre cei mai buni prieteni,numai oameni meniti sa-ti provoace suferinta...cum sa culegi macar o farama de bunatate de pe un teren ce a fost cultivat cu rautate? Rautate ce a sufocat si sufoca orice firicel mai rasarit de bunatate... Cum sa mai speri intr-o lume care nu iti ofera nici macar posibilitatea de a face un pas fara sa calci intr-o capcana? Dar...sa revin la "Te iubesc" ca am cam deviat. Eu stiam ca spui "Te iubesc" atunci cand simti cu adevarat asta,cand esti sigur de ceea ce simti,ca respectiva/respectivul este de fapt tot ce iti doresti si impartasesti pentru ea/el sentimente pe care nu stii cum sa le transformi in cuvinte,pur si simplu simti ca plutesti cand esti in preajma ei/lui,pur si simplu nimic altceva nu mai conteaza cand esti cu ea/el,pur si simplu te simti cel mai fericit din lume...simti ca tremuri,inima isi mareste ritmul de batai de fiecare data cand o/il vezi,genunchii ti se inmoaie de emotii,visezi cu ochii deschisi ba chiar orice defect al persoanei iubite devine inexistent...atunci,pentru ca nu ai cuvinte sa exprimi toate astea cat mai bine,atunci TREBUIE sa spui "TE IUBESC"...Si abia atunci simti cum parca toate astea au disprut si s-au transformat intr-o vorba,o vorba ce ajunge la inima iubitului/iubitei si o alinta,o incalzeste,uneori o face sa si planga de bucurie...abia atunci iti dai seama cat de puternice,cat de sincere si cat de mult pot valora aceste doua cuvinte "Te Iubesc!" Dar cine sa mai simta asa ceva in ziua noastra,cand totul se bazeaza pe bani,sex si interese? Cine mai are nevoie de dragoste pe cand poti sta cu cineva cu bani,ii zici "Te iubesc" si nu duci lipsa de nimic? Cine mai are nevoie de dragoste cand,poti sa ii zici "Te iubesc" si imediat se culca cu tine (uneori chiar si fara sa fii nevoit sa i le rostesti,doar ii dai de inteles,cik...)? Cine mai are nevoie de dragoste cand,poti sa ii zici "Te iubesc" si ai asigurata o viata usoara fara nici o problema,o cariera buna,etc,etc ?
Sufletul omului fuge si va alerga mereu dupa implinire,cunoastere(adevar) si dragoste... si daca la inceput ii era destul de usor sa-si gaseasca un sens,sa-si atinga implinirea,acum ii este si mai usor (avand din ce in ce mai multe posibilitati,alternative,ajutoare)astfel reusind sa cunoasca destul de multe,si reusind mereu sa isi largeasca mereu vastele cunostiintele (Oricum un lucru este cert,niciodata nu va fi suficient si mereu va alerga,va dori sa stie mai mult,sa cunoasca mai mult,sa inteleaga mai mult,ba chiar sa stie totul)Si totusi...sufletului...nu ia fost niciodata usor sa atinga dragostea...si ii va fi din ce in ce mai greu...si utilizarea inadecvata a acestor doua cuvinte este factorul principal care duce la aceasta departare a sulfetului de a cunoaste dragostea adevarata,utiliziarea lor ca pe "buna ziua" dau aceasta valoare scazuta a cuvintelor "Te Iubesc",valoare pe care cu cat omul merge inainte,cu atat o pierde si mai mult,cu cat merge inainte cu atat se departeaza de ce inseamna ele cu adevarat... Si se ajunge ca cineva sa spuna ,,Te Iubesc,, din toata inima,dar sa nu fie crezut,sa fie tratat ca ceilalti...si atunci,oare,acea persoana cum se va simtzi,ce va zice? "De ce eu? De ce nu ma crede? De ce? Sunt sincer,corect,zic ce simt,nu mi.e teama de ce simt si ce primesc in schimb? Sunt luat peste picior,se profita de mine? Ce rost mai are? De ce sa mai fiu asa? Ca sa plang,ca sa sufar ca un prost/a?" Si uite asa trece si el de partea cealalta,de partea celor ce se joaca cu aceste cuvinte... Putini sunt cei ce raman asa cum sunt,ce raman neschimbati,ce raman neatinsi indiferent de cum sunt tratati,cum sunt vazuti,cum sunt apreciati pt ceea ce simt sau cum se comporta cei pentru care impartasesc aces sentiment..dar numai ei stiu cat sufera,cat ii doare pentru ca sunt....diferiti,pentru ca ei sunt sinceri...sunt cum ar trebui sa fie ceilalti,dar ceilaltzi nu sunt nici pe de parte asa. In ziua de azi esti luat peste picior,esti luat in ras,in batjocora daca esti "diferit" de ei,daca esti romantic,daca doresti sa iubesti cu adevarat,daca nu vrei de la o fata doar sex,daca ....daca nu esti si tu ca ei,adik "a player" in jocul acesta cu dragostea...
Cati au zis "IARTA-MA" din tot sufletul,sau,mai bine zis,cati mai spun "Iarta-ma" din tot sufletul? Acesta este de asemenea aruncat la orice pas,spus cu o simplitate enorma desi ei nu iarta nici macar jumatate...si totusi...de ce spun oamenii "Iarta-ma"? Da,adevarata putere a omului este aceea de a ierta,de a uita,de a sterge cu burutele anumite greseli care au fost facute cu sau fara intentie. Si e un lucru mare sa ierti,sa potzi ierta orice lucru,orice fapt,orice greseala...dar asta implica automat (parerea mea) si cat de sincer e zis acel "Iarta-ma"...si daca e zis macar sa fie zis cu regrete,cu parere de rau,cu capul aplecat si binenteles sa fie zis cu gandul de a nu se mai repeta acea greseala... Dar cati mai zic "Iarta-ma" asa cum ar trebui zis? Cati mai zic "Iarta-ma" pentru ca asta simt,nu pentru a avea beneficii sau mai stiu eu ce castiguri de pe urma lui? De asemenea sunt multi care nu zic deloc "Iarta-ma" ca nah,ei nu se umilesc cerandu-si scuze,nu au nevoie de iertarea nimanui. Dar eu zic ca,o data ce ai gresit,macar "sa te umilesti" zicand "Iarta-ma" merita. Cu toate astea,eu nu consider "Iarta-ma" o umilinta ci o parere de rau,arata regretul pentru greseala facuta si de asemenea arata dorinta de indreptare,de a nu mai gresi.
Si iarasi, valoarea acestui cuvant se indeparteaza de adevarata sa semnificatie...devenind utilizat precum "buna ziua"... Macar,e bine ca inca sunt multi care cred in "Iarta-ma" si asteapta un "Iarta-ma",desi sunt constienti ca poate nu e sincer,sau este spus cu un interes...bine ca mai sunt multi pentru care acest cuvant mai are o semnificatzie si sper,daca nu sa se mareasca numarul acestor persoane (pentru ca cei ce gresesc sunt din ce in ce mai multi),macar sa ramana acelasi pentru ca "Iarta-ma" sa mai valoreze ceva,sa mai insemne ceva...
"PRIETENIE"...si as incepe asta cu o afirmatie: "prieten nu iti este cel ce iti spune mereu ca ai facut bine,prieten nu iti este cel ce mereu te lauda,prieten nu iti este cel ce mereu te ridica in slavi,prieten nu iti este cel ce mereu e de acord cu tine,prieten nu iti este cel ce iti face complimente mereu...prieten iti este cel ce te critica si atentioneaza cand ai gresit,prieten iti este cel ce iti spune in fata si direct,prieten iti este cel ce te ajuta oricand,oricat de greu i-ar fi lui,prieten iti este cel ce se sacrifica pentru tine,prieten iti este cel ce se afla mereu aporoape de tine,indiferent cat de departe ar fi..." Aici,la acest subiect,cred ca ar fi de scris nu numai 3 randuri,nu un blog,nu 100 de blog.uri...de fapt nici toata hartia din lume nu ar ajunge pentru a scrie despre "prietenie" si eu personal cred ca prietenia e mai importanta ca iubirea pentru ca un prieten adevarat nu ar trebui sa te lase niciodata,pe cand iubitul... Si apoi,cand te certzi cu iubitul/a,cu cine vorbesti? Cu prietena/ul,nu? Dar de asemenea prietenia se dovedeste a fi cel mai dificil "sentiment",si uneori cel mai bun prieten se dovedeste a fi cel mai de temut si mare inamic...cred ca ati mai auzit "Apara.ma Doamne de prieteni,ca de dusmani ma apar si singur" si in ziua de azi aceasta zicala parca isi are rostul din ce in ce mai mult...dar sfatul meu este ca,daca ati fost tradati,daca ati fost pacaliti,daca ati fost distrusi..sa nu va lasati,sa nu incetati sa oferiti incredere,sa oferiti sansa si altor persoane sa va devina prieteni,sa oferiti iarasi acest sentiment,desi va fi foarte greu o data ce v-ati ars,dar...incet,incet...oferiti si asa vedeti iar cine merita increderea,prietenia voastra pentru ca veti fi rasplatiti pentru increderea oferita,si oricum,orice ar fi,nevoie de un prieten ai intotdeauna. Dar...AVETI GRIJA,MARE GRIJA!!!
Eu zic ca temelia prieteniei este de fapt increderea,si ca nu exista prietenie fara incredere...automat cand zici prieten se intelege de la sine ca ai incredere in el/ea...dar cu timpul se va ajunge ca prietenia sa nu mai fie asa usor de acordat,iar increderea poate sa nu mai fie oferita deloc si nimanui decat insasi propriei persoane. Asa ca aveti grija si nu va jucati cu focul ca ramaneti fara oxigen...si mai tarziu veti cauta si cea mai mica gura de oxigen,dar nu o veti gasi...si fara oxigen "te sufoci"... Si totusi,de ce sa nu sufocam noi focul (falsa prietenie) si sa lasam oxigenul (speranta) sa ne inconjoare? Caci,de multe ori asta este tot ce ne mai ramane,o speranta,un vis,o dorinta...
"RESPECTUL" este de fapt cheia societatii,motorul societatii...si din fericire inca mai pluteste asa ceva,mai exista respect...desi si acesta tinde spre diminuare,dar mai are mult drum pana sa dispara (zic eu). Practic respectul poate fi considerat si o forma de sustinere a pacii: "respecta-i pe toti,dar nu astepta sa fii respectat". "Respectul" fata de ceilalti nu arata stima sau parerea ta despre o persoana,nu arata politete,nu arata grandetea,nu arata importanta...ci arata respectul tau pentru tine insuti,si,daca te respectzi pe tine,ii vei respecta si pe ceilalti. Si sa nu uitam ca “Respectul” fata de tine insuti este poate cel mai vital lucru pentru un om....si este ,poate,acel avant,acel curaj,acel ajutor de care ai nevoie,acel impuls ce care sa ai nevoie si care te determina (alaturi de increderea in sine) sa faci un pas important in viata,poti sa ajungi sa nu mai ai absolut nimic,dar daca ti-a ramas respectul sa stii ca esti un om mare...
Exista mai multe forme de respect,dar cea mai importanta (zic eu) este fata de parinti...si cred ca daca nu iti respecti nici macar parintii,atunci poti considera ca esti un nimeni,un om egal cu zero,un oridar/a. Degeaba ai respect pentru ceilalti daca nu ai pentru parintzi...si apoi,cum ai putea sa nu respecti persoanele care te iubesc cu adevarat,care iti vor binele,persoanele care te-au crescut,persoanele care ti-au fost alaturi mereu,persoanele care te-au ajutat mereu...persoanele care ti-au daruit viata,care ti-au dat rasuflarea...macar respectul tau il merita pentru toate aceastea,pentru sacrificiile lor,pentru ca ti.au dat nastere si te-au iubit mereu neconditionat,nimic altceva,dar macar respect...
“Respectul” mai este si unul din lucrurile care te vor ajuta mult in viata profesionala,dar nu numai...chiar si pe plan personal,si itzi va da cu siguranta o multime de ocazii,de sanse. Consider ca respectul este esential in formarea,in conturarea unei personalitati...si este diferit,unic si individual de la om la om...de aceea trebuie sa oferim cat mai mult respect,pentru a putea astepta respect si poate a aspira la respect,ba chiar pentru a impune un respect(respectul celorlaltzi fatza de tine,respectul societatzii fatza de tine).
Iarasi, un anumit respect ar trebui sa il avem fatza de persoanele in varsta,cu toate ca uniii abereaza,fie zic lucruri care pe timul lor erau cum erau,unii poate sunt depasiti,unii poate doar se baga in seama,etc,etc...dar macar pentru varsta lor trebuie sa plecam capul si sa tacem...desi nu tinem cont de ce zic eu,nu-i bagam in seama... Sa nu uitam ca la un moment dat asa vom ajunge si noi,si nu cred ca tie iti va convine ca un mucos de 20 de ani sa-ti zica "Mosule,nu ai treaba? Du-te mah acasa ca poate te cauta moartea" sau lucruri de genul asta. Dar repet,din fericire mai exista respect si ma bucur ca pot spune asta.
In incheierea blog.ului ce sa zic decat ca...poate ar mai fi multe de zis,si as fi zis mai multe si poate voi mai completa daca imi vor mai veni idei. Dar am vrut totusi sa fac rezumatul rezumatului la ce se putea zice,si asta pentru a nu plictisi.Totusi cred ca am zis esenta si acum sper sa se intzeleaga ce am vrut sa spun. Iarasi imi cer scuze pentru greselile de ortografie,sau incurcari de litere,etc. dar e tarziu,sunt cam obosit...si am dorit sa.l termin de scris.
Subscribe to:
Posts (Atom)